Pierderea timpurie a unui dinte sau a mai multor dinți de pe arcada dentară poate avea multiple efecte negative asupra întregii cavități orale și asupra stării de bine a pacientului.

Printre efectele secundare amintim:

• migrarea dinților vecini
• igiena orală defectuoasă
• resorbția osoasă

Atunci când pierdem timpuriu un dinte, au loc fenomene prin care dinții vecini încep să migreze (atât în plan orizontal, cât și vertical), încercând să ocupe spațiul lipsă creat, rezultând, astfel, o mușcătură deficitară prin contacte premature și interferențe dentare.

Migrările dentare în plan orizontal pot fi de tipul basculației, atunci când dinții vecini se înclină spre spațiul lipsă încercând, într-o oarecare măsură, să îl ocupe sau pot fi, mai rar, de tipul translației, o migrare a dinților vecini prin care spațiul lipsă este complet ocupat.

Migrările dentare în plan vertical pot fi de tipul egresiunii dentare, în care migrarea se realizează cu tot cu procesul alveolar, coroana dentară nemodificându-și dimensiunile, sau pot fi de tipul extruziei, în care dintele migrează fără proces alveolar, modificându-și dimensiunea coroanei (dintele nu va mai fi la același nivel cu vecinii săi).

Astfel, aceste probleme în care mușcătura va deveni deficitară se vor resimți, în timp, asupra articulației temporo-mandibulare prin diverse cracmente și crepitații (zgomote la nivelul articulațiilor oaselor maxilare), dar și dureri de cap. Ulterior, pacientul va necesita un tratament ortodontic pentru reechilibrarea ocluziei dentare.

Totodată, igiena orală nu se va mai putea efectua corespunzător, ceea ce, în timp, va da naștere cariilor dentare și afecțiunilor parodontale.

Osul aveolar joaca un rol foarte important și anume acela de a menține stabilitatea dinților pe arcadă. Atunci când pierdem un dinte sau mai mulți dinți, nu mai există forță masticatorie transmisă de dinte către osul alveolar, acesta devenind predispus, treptat, la o scădere în volum (se micșorează până devine foarte subțire), fenomen denumit resorbție osoasă.

Resorbția osoasă are loc atât în plan orizontal, cât și în plan vertical, ceea ce face dificilă sau imposibilă inserarea unui implant dentar fără alte intervenții chirurgicale ajutătoare sau fără un tratament ortodontic, în vederea realizării spațiului necesar. În acest caz, sunt necesare o serie de examene, atât clinice, cât și paraclinice imagistice de tipul CBCT-ului ( tomografie computerizată cu fascicul conic).

Clinic, se apreciază starea gingiei fixe (masticatorii) care este absolut necesară atunci când vorbim de stabilitatea unui implant dentar în timp. CBCT-ul, oferind un tablou clinic extrem de complex și precis, este absolut indispensabil atunci când trebuie să apreciem oferta osoasă rămasă a pacientului și în decizia realizării unei adiții osoase.

În ceea ce privește sănătatea generală și emoțională, lipsa dinților împiedică desfășurarea corectă a procesului masticator, adică pacientul se poate hrăni mai puțin și inadecvat (favorizând malnutriția). De asemenea, atunci când ne lipsește ceva tindem să îl ascundem, așa încât evităm să zâmbim cu dinți, evităm să interacționăm des cu alți oameni

Așadar, pierderea timpurie a unui dinte de pe arcadă reprezintă o problemă pentru întreaga cavitate orală și pentru starea de bine a pacientului, din acest motiv pacientul ar trebui să se prezinte cât mai devreme într-un cabinet stomatologic pentru stabilirea conduitei terapeutice.

Pentru a găsi soluțiile potrivite la problemele tale dentare, echipa medicală Smile Wise îți stă la dispoziție. Suntem la un telefon distanță sau poți completa fomularul nostru de contact.  

Articolul este scris cu suportul dr. Cristina Para, medic dentist, rezident Chirurgie Orală și Maxilo-Facială