RESPIRAȚIA NAZALĂ
Respirația nazală este considerată singura respirație fiziologică. Când respirăm pe nas, aerul trece prin fosele nazale unde este umezit,curațit, încălzit și filtrat de părul nazal și mucoasele care captează praf, bacterii și alți agenți patogeni, apoi este dirijat de-a lungul căilor respiratorii spre plămâni.
Copiii și adulți ar trebui să respire pe nas, fie că sunt așezați, în picioare, sau întinși și prin gură numai în perioadele de efort mare. Dacă copiii respiră exclusiv pe gură, sau chiar și uneori, acest comportament trebuie considerat patologic.
Ca părinţi, este important să monitorizăm dezvoltarea copilului pentru a ne asigura că acesta nu a dobândit acest obicei vicios.
RESPIRAȚIA ORALĂ
Respirația oralâ (prin cavitatea bucală) este un tip de respiraţie anormală, patologică, practicată atât de copii cât şi de adulţi, ce afectează cam o treime din populaţie.Aceasta poate fi temporară (de exemplu, în cazul unei răceli sau congestii nazale) sau cronică, având mai multe caracteristici și posibile implicații asupra sănătății.
Efectele negative ale respiraţiei orale se instalează mai ales în timp cand este practicată pe o perioadă de lungă durată, şi sunt identificate atât local, la nivelul dinţilor şi al cavităţii bucale, cât şi general.
1.Consecințele respirației orale asupra aparatului dento-maxilar si cum poți să îți dai seama daca copilul tău prezintă respiratie orala cronică:
Copiii care respiră pe gură, au un aspect tipic de facies adenoidian:
-fața palidă;
-stau cu gurița întredeschisă;
-fața lor este alungită și îngustă;
-au cearcăne și ochii adânciţi în orbite;
-mucoasa nazală este umflată;
-nările sunt îngustate și înclinate înainte;
In ortodonție se numește și sindrom de respirație orală, care se caracterizează prin:
-o boltă palatină adâncă;
-reducerea respirației nazale va duce la diminuarea sinuzală și, respectiv, maxilară;
-atunci când copilul stă cu gura deschisă, 24 de ore pe zi, presiunea musculaturii externe (în special, mușchiul buccinator), va duce la îngustarea în sens transversal a maxilarului (maxilarul îngust), determinând maxilarul să ia forma literei “V “;
-dinţii nemaiavând loc pe arcadă, se înclină în față (se vestibularizează), iar pentru a stabili contacte stabile în zona posterioara, mandibula se retrudează si apare retrognatismul mandibular;
-în repaus, copilul, nu tine buzele în contact și apare incompetenta labiala;
-buza superioară este subțire și din cauza lipsei de tonus muscular paranazal, în combinație cu faptul că mușchii elevatori labiali trebuie să acționeze mai forțat, buza superioară se scurtează.
-buza superioara devine scurtă și nu mai coboară pentru a închide gura în timpul deglutiției, ci, în schimb, buza inferioară se ridică și se poate observa că musculatura din zona mentoniera se contractă.
-un alt semn al respirației bucale este poziția înainte și în jos a limbii,aceasta coboară, nemaifiind niciun element care să stimuleze dezvoltarea osului maxilar.
2. Consecințele respirației orale asupra sănătații generale:
Respirația orală poate fi mai puțin eficientă în furnizarea de oxigen organismului, ceea ce poate duce la un nivel scăzut de oxigen în sânge și la simptome de oboseală cronică, dificultăți de concentrare și scăderea performanței fizice și mentale,în mod special la copii.
3. Consecințele respirației orale asupra imunitații:
Nasul filtrează și încălzește aerul pe care îl inspirăm, protejându-ne de praf, bacterii și alți agenți patogeni. Când respirăm prin gură, aceste mecanisme de apărare sunt ocolite, ceea ce poate crește riscul de infecții respiratorii, cum ar fi răcelile sau sinuzitele.
Respirația prin gură nu permite o încălzire, umidificare și filtrare adecvată a aerului, ceea ce poate face respirația mai puțin eficientă, iar plămânii pot fi expuși la aer rece sau uscat, crescând riscul de iritații ale căilor respiratorii.
4. Consecințele respirației orale asupra cavitații orale:
Respiraţia orală se asociază cu uscăciunea gurii și cu reducerea producției de saliva, determinand apariția patologiei grupului frontal superior: în majoritatea timpului, respiratorii orali ţin gura întredeschisă, expunând dinţii frontali maxilari, care devin uscaţi.Astfel, aceştia nu mai beneficiază în aceeaşi măsură de curăţirea şi protecţia oferite de salivă.
Reducerea producției de saliva, favorizează acumularea de placă bacteriană.Neîndepărtată corect şi constant, placa irită gingia, producând inflamaţie gingivală şi o explozie de leziuni carioase pe dinţii frontali maxilari.
4. Consecințele respirației orale asupra somnului:
Respirația orală este adesea asociată cu sforăitul și cu apneea de somn, deoarece aceasta poate conduce în timp la reducerea căile respiratorii, ducând la întreruperi ale respirației în timpul somnului.
Din cauza oxigenării scăzute, persoanele care respiră preponderent prin gură pot experimenta oboseală și dificultăți de concentrare, mai ales în timpul zilei.
Tulburările de somn care rezultă pot include și o posibilă scădere a creșterii în înălțime și greutate,la copii, deoarece hormonii de creștere sunt secretați în principal noaptea.
Din cauza pierderii somnului, temele școlare ale copiilor pot avea de suferit și aceștia pot dobândi un aspect palid și cu pungi sub ochi, caracteristice oboselii cronice.
5. Consecințele respirației orale asupra posturii:
Respirația bucală provoacă modificări serioase ale morfogenezei cranio-faciale și ale posturii cervico-cefalice, prin interrelația dintre mușchii capului, gâtului și lanțurile musculare care se leagă de la cap la picioare.
Tinerii care respiră pe gură tind să stea cu capul întins și aplecat înainte, provocând hiperactivitate a mușchilor cervicali anteriori și lateral, ridicarea primei coaste și a claviculei (manifestări tipice ale apneei) și o poziție cu umeri rotunzi.
Acest articol este realizat cu suportul profesional al dr. Tamara Rahela Ioana, medic specialist în Ortodonție la clinica stomatologică Smile Wise Craiova. Pentru o evaluare ortodontică, vă puteți programa la doamna doctor telefonic la 0744366630 sau aici.